Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au înțeles importanța obiectelor valoroase pe care le-au folosit pentru a face rost de bani rapid.
Bazele amanetului au fost puse încă de acum 3000 de ani, în China, Imperiul Roman și Grecia, iar principiul de funcționare al acestora nu era diferit cu mult față de cel de acum.
Astfel că și în urmă cu mii de ani, casele de amanet au fost o sursă alternativă de creditare, iar datorită faptului că i-au ajutat pe mulți oameni să treacă mai ușor prin dificultățile financiare, ele și-au câștigat popularitate și apreciere din partea populației.
În mod evident, mărfurile amanetate erau diferite față de cele de acum, dar valoarea lor consta în caracterul lor vandabil: mirodenii, cereale, pietre prețioase, broderii, postavuri – erau doar câteva dintre lucrurile de valoare, pe baza cărora se acordau împrumuturi.
În timpul prohibiției, și-a făcut apariția în țările catolice o organizație cu numele „Muntele de pietate”, despre care se spune că este unul dintre „strămoșii” caselor de amanet. Misiunea instituției a fost să ajute oamenii simpli aflați în situații nefericite, care nu beneficiau de ajutorul celor apropiați.
1872 – anul în care a fost reglementată legislația amanetului
Dinastiile Borgia, Medici și Lombard, unele dintre cele mai puternice din lume, care puteau finanța războaie și chiar state, primeau în schimbul ajutorului acordat bijuterii drept gaj.
Istoricii au amintit faptul că inclusiv expedițiile lui Cristofor Columb au fost finanțate prin intermediul serviciilor de amanet, pentru că regina Isabela și-ar fi vândut mai multe bijuterii ca să-l ajute pe marele explorator să realizeze călătoriile. Se spune că și regele Edward al III-lea al Angliei a recurs frecvent la serviciile de amanet în timpul domniei, amanetându-și bijuteriile chiar pentru a finanța războiul contra Franței.
Cele mai cunoscute locuri pentru amanetarea bunurilor au fost pe teritoriile de astăzi ale unor țări precum: Italia Belgia, Germania, Spania sau Olanda.
Răspândirea lor a impus și consolidarea statutului acestor instituții în societate, făcând ca regulile și condițiile să devină mult mai clare. Cu toate acestea, de abia în anul 1872 s-a conturat o legislație a amanetului, care ajuta la prevenirea vânzării bunurilor furate și la protejarea caselor de amanet.
Totodată, legislația prevedea și dobânzile care puteau fi percepute, iar câteva dintre liniile principale (spre exemplu, politica internă a agențiilor de amanet), sunt valabile și în ziua de astăzi.
Casele de amanet în epoca modernă și contemporană
Mulți ani mai târziu, casele de amanet au cunoscut o răspândire rapidă, ajungând și în România. Treptat, pe lângă bijuterii, au fost acceptate și terenuri, case, electronice sau mașini. Au apărut tot mai multe case de amanet, fiecare cu regulile ei. În SUA, între anii 1988 și 1998, au fost înființate nu mai puțin de 14.000 de case de tipul amanet – pawn shops, iar patru dintre acestea, cu cifre de afaceri uriașe, sunt listate la Bursa americană.
În concluzie, atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice apelează la serviciile de amanet pentru a primi un împrumut rapid fără birocrația specifică instituțiilor bancare. Agențiile de amanet sunt o sursă importantă de creditare și un sprijin major pentru clienți în depășirea perioadelor dificile din punct de vedere financiar.
