Piromania este una din afecţiunile cu care nu se prezintă mulţi pacienţi la un cabinet psihiatrie pentru că în general aceştia nu recunosc că ar suferi de o asemenea boala şi membrii familiei îşi dau seama foarte greu de acest lucru. Aşa cum este bine cunoscut acest fapt, piromania se manifesta prin dorinţa nestăvilită de a da foc unor lucruri, de a pune pe foc intenţionat unele obiecte şi de a incendia, cu orice preţ o anumită locaţie fără a lua în calcul nici măcar implicaţiile acestei decizii care se pot solda cu pierderi de vieţi omeneşti.
Punerea pe foc a unor obiecte nu este o consecinţă a halucinaţilor sau a delirului, nu este realizată pentru un câştig, pentru răzbunare, mânie sau pentru a exprima unele idei politice sau nu, ci este pur şi simplu un impuls de nestăvilit.
Simptomele piromaniei
Piromania este o afecţiune cronică sau episodica, poate fi asociată şi altor tulburări psihiatrice sau comportamentale. De cele mai multe ori, piromania este asociată deviaţiilor sexuale, dependenţei alcoolice sau tulburărilor obsesiv-compulsive. Persoanele piromane îşi alcătuiesc un plan foarte bine pus la punct pentru a provoca un incendiu şi nu iau în calcul consecinţele dramatice.
Diagnosticul se pune de către un medic psihiatru de specialitate, care va şti să facă diferenţa între incendierea intenţionată şi cea pentru atragerea atenţiei. Piromania se poate asocia şi cu tulburări de tipul demenţei, a întârzierii mintale sau a intoxicaţiilor cu anumite substanţe.
Criterii de diagnostic pentru piromanie
Diagnosticul de piromanie se pune dacă persoana în cauză, pacientul bănuit că suferă de această afecţiune incendiază în mod voluntar un loc sau un obiect de mai multe ori şi dacă prezintă fascinaţie faţă de foc sau atracţie. De asemenea, piromanul nu simte teamă, ci o tensiune emoţională înainte de a pune focul şi după ce dă foc, are un sentiment de eliberare sau satisfacţie.
Diagnosticul de piromanie nu poate fi pus dacă persoana în cauză a dat foc pentru câştiguri financiare potenţiale obţinute în urma asigurărilor, din convingeri ideologice sau ca act de terorism sau pentru a-şi exprima răzbunarea şi furia. De asemenea, acest diagnostic nu caracterizează persoanele care dau foc ca răspuns la apariţia unei halucinaţii sau pentru a acoperi o faptă penală ori ca urmare a unei judecăţi afectate de abuzul de alcool.
Cum recunoşti un piroman?
Piromanii sunt destul de ascunşi, de aceea este nevoie de un al şaselea simţ sau de foarte multă atenţie pentru a-i recunoaşte. În general, piromanii deţin o cantitate mare de brichete şi chibrituri, dar şi de aprinzătoare, obişnuiesc să ardă bucăţi mici de material, precum hârtie sau ţesătură şi chiar sunt vizibile aceste bucăţi de materiale arse în coşul de gunoi sau la chiuvetă.
În plus, piromanii devin agitaţi şi fascinaţi în prezenţa focului şi îşi doresc să stea cât de mult posibil în preajma incendiilor sau a focului. Pentru a trata această afecţiune cu urmări periculoase, este necesară intervenţia unui medic psihiatru care, prin şedinţe terapeutice, va încerca să conştientizeze comportamentul piromanilor şi să îi ajute să scape de această tulburare.
