Tipuri de dizabilități

În acest articol vorbim despre tipurile de dizabilități: ce sunt dizabilitățile, câte tipuri există și cum pot fi sprijiniți cei afectați de diversele tipuri de handicap.

Definirea dizabilităților și gradele de handicap

Dizabilitatea poate fi înțeleasă ca o limitare a activităților sau a participării sociale și poate fi rezultatul unei deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale. Este important să discutăm diferențele dintre termenii „dizabilitate”, „handicap” și „deficiență”, precum și modul în care aceștia sunt folosiți în diferite contexte.

Termenul „dizabilitate” se referă la o limitare funcțională a unei persoane, care poate afecta o anumită activitate sau un anumit aspect al vieții sale. Acest termen pune accentul pe aspectul funcțional și pe impactul pe care îl are dizabilitatea asupra persoanei.
Pe de altă parte, termenul „handicap” se referă la un dezavantaj social sau o restricție a participării în societate ca rezultat al unei dizabilități. Handicapul este cauzat de interacțiunea dintre dizabilitatea unei persoane și mediul în care trăiește și poate varia în funcție de resursele și sprijinul disponibile pentru persoanele cu dizabilități. Mai multe detalii despre gradele de handicap poți afla de la medicul specialist sau medicul de familie.
Termenul „deficiență” se referă la o anormalitate sau o pierdere a funcției fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale. Deficiențele pot fi cauzate de diferite condiții, cum ar fi o boală, un accident sau o tulburare genetică.

Clasificarea dizabilităților: fizice, mentale, senzoriale, multiple

Dizabilități vizuale

Dizabilitățile vizuale pot varia de la pierderea ușoară sau moderată a vederii la unul sau ambii ochi, până la pierderea substanțială sau completă a vederii la ambii ochi. Unele persoane se confruntă cu o sensibilitate redusă sau lipsă de sensibilitate la anumite culori sau daltonism, precum și cu sensibilitate la luminozitate. Poate fi vorba despre:

daltonism: dificultate în a distinge între culori, în general roșu și verde, sau galben și albastru, și uneori incapacitatea de a percepe orice culoare.
vederea slabă: include vederea încețoșată.
orbire: pierderea substanțială a vederii la ambii ochi.

Dizabilități cognitive, de învățare și neurologice

Dizabilitățile cognitive, de învățare și neurologice implică tulburări neurologice, precum și tulburări comportamentale și de sănătate mintală. Acestea au un impact asupra modului în care oamenii procesează și înțeleg informațiile. Acestea includ:

tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD): implică dificultăți de concentrare asupra unei singure sarcini, de concentrare pentru perioade mai lungi de timp sau de a fi ușor de distras.
tulburarea de spectru autist (include „autism”, „sindromul Asperger”): implică deficiențe de comunicare socială și incapacitatea de a interacționa.
dizabilități de sănătate mintală: inclusiv anxietate, delir, schizofrenie, tulburări de dispoziție. Aceste afecțiuni pot cauza dificultăți de concentrare, procesare și înțelegere a informațiilor. Medicamentele utilizate frecvent au efecte secundare, inclusiv vedere încețoșată, tremurături ale mâinilor și tulburări de memorie.
tulburări de memorie: implică o memorie limitată pe termen scurt, lipsa memoriei pe termen lung sau capacitatea limitată de a reaminti limbajul. Demența este una dintre numeroasele cauze ale tulburărilor de memorie.
deficiențe de percepție (numite și „dificultăți de învățare”): implică dificultăți în procesarea informațiilor senzoriale, cum ar fi cele auditive, tactile, vizuale. Acestea includ deficiențe de citire (dislexie), de scriere (disgrafie), de gestionare a conceptelor matematice (discalculie).
tulburări convulsive: include diferite tipuri de epilepsie și migrene, care pot apărea ca reacție la stimularea vizuală sau audio.

Dizabilități auditive

Dizabilitățile auditive includ deficiențe auditive ușoare sau moderate la una sau ambele urechi. Chiar și o pierdere sau o dificultate parțială poate fi problematică pentru pacient. Dizabilitățile auditive includ:

deficiență de auz: deficiență auditivă ușoară până la moderată la cel puțin o ureche.
surditate: deficiență auditivă substanțială și necorectabilă la ambele urechi.

Dizabilități fizice (motorii)

Dizabilitățile fizice sau motorii reprezintă slăbiciune și limitări ale controlului muscular. Acestea includ: mișcări involuntare, inclusiv tremurături, lipsă de coordonare, paralizie, limitări ale senzațiilor, tulburări articulare, cum ar fi artrita, dureri care împiedică mișcarea și membre lipsă. Aceste dizabilități pot include:

amputarea: lipsa unor degete, membre sau alte părți ale corpului uman;
artrita: inflamarea și deteriorarea articulațiilor;
paralizia: pierderea controlului asupra unui membru sau a altei părți a corpului;
leziuni prin efort repetitiv: implică leziuni care apar la nivelul mușchilor, oaselor, articulațiilor din cauza mișcărilor repetitive.

Dizabilități de vorbire

Dizabilitățile de vorbire includ incapacitatea de a vorbi. De exemplu, volumul sau claritatea vorbirii ar putea face dificilă recunoașterea. Aceste dizabilități includ:

muțenie: incapacitatea de a vorbi din cauza unei multitudini de motive, cum ar fi tulburările mentale, deficiențele cognitive sau capacitatea de a învăța să vorbească.
disartrie: slăbiciune sau paralizie a mușchilor necesari pentru a vorbi, inclusiv buzele, plămânii, gâtul și limba.
bâlbâială: vorbirea cu repetarea involuntară și continuă a sunetelor, în special a consoanelor inițiale.

Cum pot fi sprijinite persoanele cu dizabilități

Una dintre cele mai importante abordări în sprijinirea persoanelor cu dizabilități este promovarea incluziunii și a egalității de șanse. Aceasta înseamnă că trebuie să ne asigurăm că persoanele cu dizabilități au aceleași oportunități ca și celelalte în ceea ce privește educația, muncă sau participarea la activități sociale și comunitare. Pentru a realiza acest lucru, este necesară eliminarea barierelor fizice, atitudinale și de comunicare care împiedică participarea și asigurarea accesibilității serviciilor și facilităților pentru toți.

Îmbunătățirea accesului la servicii și la asistență este o altă abordare importantă în sprijinirea persoanelor cu dizabilități. Aceasta implică asigurarea unui acces facil la servicii de sănătate, educație, asistență socială, transport și altele. Accesul poate fi îmbunătățit prin asigurarea accesibilității fizice a serviciilor, crearea politicilor și procedurilor care facilitează accesul și furnizarea de informații clare și ușor de înțeles despre serviciile disponibile.

Educația și formarea sunt esențiale pentru a sprijini persoanele cu dizabilități și pentru a le ajuta să-și atingă potențialul deplin. Acestea pot include atât educația formală, cât și formarea pentru dezvoltarea abilităților de viață și de muncă. Este important să se adapteze educația și formarea la nevoile individuale și să se ofere resursele necesare pentru a sprijini procesul de învățare.

Sensibilizarea și schimbarea atitudinilor sunt, de asemenea, esențiale în sprijinirea persoanelor cu dizabilități. Pentru a realiza acest lucru, este necesară educarea publicului larg cu privire la dizabilități și la drepturile persoanelor cu dizabilități, cu scopul combaterii stigmatizării și discriminării.

În acest articol am oferit o privire detaliată asupra diferitelor forme de dizabilități, încadrându-le în diverse categorii, precum cele fizice, mentale, senzoriale, cognitive. Am discutat despre resursele și abordările disponibile pentru a sprijini persoanele cu dizabilități, subliniind importanța unei abordări holistice și individualizate.